Într-o lume în care îmbătrânirea este adesea percepută ca o cădere, malaysienii rescriu discret povestea. Conform sondajului Ipsos privind atitudinile malaysienilor față de îmbătrânire din 2025, 58% dintre malaysieni afirmă că așteaptă cu nerăbdare îmbătrânirea – un sentiment cu mult peste media globală de 38% și pe același palier cu cele mai optimiste națiuni din regiune. Rezultatele conturează o imagine pe care marketerii și strategii de brand nu își pot permite să o ignore: îmbătrânirea aici nu este temută, ci din ce în ce mai mult îmbrățișată.
Viziunea optimistă a Malysiei asupra îmbătrânirii se bazează pe mai mult decât statistici. Ipsos subliniază respectul cultural puternic al țării față de vârstnici, valoarea acordată legăturilor de familie și o structură comunitară care sprijină conexiunea intergenerațională. Într-o societate în care persoanele în vârstă nu sunt marginalizate, ci celebrate, perspectiva vieții ulterioare pare mai puțin o coborâre solitară și mai mult un rol în evoluție în povestea familiei și comunității.
Acest optimism nu este izolat. Țara vecină, Indonezia, se află în fruntea listei, cu 89% așteptând cu nerăbdare vârsta înaintată, în timp ce Filipinele sunt la 74%. Thailanda se potrivește cu Malaezia la 58%, în timp ce Singapore este ușor în urmă, cu 46%. În contrast, doar 30% dintre japonezi și doar 10% dintre respondenții francezi afirmă că anticipează viața ulterioară cu entuziasm.
Percepțiile despre când începe vârsta a treia se schimbă. În Malaezia, acest prag a trecut de la 56 în 2018 la 60 în 2025 – o creștere de patru ani fără precedent în Asia de Sud-Est. Acest lucru sugerează o convingere în creștere că vitalitatea, productivitatea și relevanța se extind cu mult dincolo de mijlocul vieții. La nivel global, oamenii plasează pragul și mai târziu – la 66 în medie – Franța avându-l chiar și la 72. Totuși, pentru Malaezia, schimbarea psihologică către o definiție mai târzie a îmbătrânirii este un semnal cultural puternic: oamenii se așteaptă să fie activi, implicați și influenți pentru o perioadă mai lungă.
Malaysienii se așteaptă să trăiască în jur de 74 de ani, cu puțin sub speranța de viață efectivă de 75,2. Această aliniere strânsă între percepție și realitate sugerează un optimisim fundamentat – unul care este realist m1ai degrabă decât idealizat. Spre comparație, în Japonia, oamenii se așteaptă să trăiască cu trei ani și jumătate mai puțin decât media reală, în timp ce în multe țări în dezvoltare, așteptările sunt adesea sub realitate. Interesant este că Ipsos observă un tipar contra-intuitiv: țările cu o speranță de viață mai mare tind să fie mai puțin optimiste în privința îmbătrânirii, în timp ce națiunile cu o speranță de viață mai mică – precum Indonezia și Filipinele – exprimă adesea o pozitivitate mai mare.
Până în 2043, Malaezia va fi o „națiune îmbătrânită”, cu 14% din populația sa având 65 de ani și peste. Malaysianul mediu va petrece aproximativ 15 ani în vârstă – ani care ar putea fi marcați de sănătate, demnitate și împlinire dacă investițiile în sănătate și protecție socială se mențin la același nivel. Pentru mărci, această schimbare demografică prezintă atât o provocare, cât și o piață neexplorată. Consumatorii vârstnici din Malaezia sunt mai sănătoși, mai bine educați și mai conectați decât generațiile anterioare. Ei nu sunt receptori pasivi ai îngrijirii – ei sunt participanți activi în economie, cultură și spații digitale.
De la planificarea financiară și programele de bunăstare până la călătorii, timp liber și tehnologie, există o bogăție de oportunități pentru a redefini „senior” nu ca o etichetă a limitării, ci ca o insignă a libertății, înțelepciunii și influenței. Mărci care reflectă această viziune împuternicită a vieții ulterioare – mai degrabă decât întăresc stereotipuri învechite – vor câștiga loialitatea pe mai multe generații. Relația Malaeziei cu îmbătrânirea este o poveste de brand în sine. Este despre reziliență, comunitate și credința că viața după 60 de ani poate fi un timp de scop și posibilitate. Pentru marketeri, lecția este clară: să înceteze să mai comercializeze după grupe de vârstă și să înceapă să comercializeze după etape de viață, aspirații și atitudini. Pentru că, dacă șase din zece malaysieni așteaptă deja cu nerăbdare îmbătrânirea, întrebarea reală este – sunt mărci gata să îi întâmpine acolo?